Publicat în Recenzii

Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]

lupii trecutului

O carte sfâșietoare, ce îți tulbură mintea și existența, ce naște sentimente contradictorii și îți lasă o senzație de cruzime în tot corpul. Lupii trecutului dau naștere unei ființe misterioase, sălbatice, uneori haotică sau instabilă, pe care doar iubirea necondiționată ar mai putea-o vindeca.

Dacă ai citit vreo carte de-a Natașei Alina Culea și crezi că îi știi stilul, că îți este familiar felul ei de a scrie, să nu crezi că ea se repetă. Lupii trecutului. Sofia nu este nici Marat, nici Nopți la Monaco. Acest roman aduce un subiect total nou, teme sensibile, dar aduce și un personaj extrem de puternic, Sofia. Evident, autoarea acordă la fel de multă atenție și felului în care îl conturează pe Fabian, însă povestea vieții lui este mult mai comună decât a Sofiei. Dar să îi luăm pe rând, așa cum se cuvine. Citește în continuare „Lupii trecutului. Sofia – Natasa Alina Culea [recenzie]”

Publicat în Recenzii

Exit West – Mohsin Hamid [recenzie]

images

Exit West s-a aflat anul acesta pe lista scurtă a niminalizărilor la The Man Booker Prize, iar acum se află pe lista nimonalizărilor pentru Goodreads Choice Awards 2017 la categoria Best Fiction. Este o carte despre refugiați, dar nu este încă o carte despre refugiați, căci abordarea autorului este originală. La fel cum a abordat și subiectele celorlaltor trei romane ale sale.

Mohsin Hamid nu este refugiat, deci nu este o relatare despre cum a reușit să plece dintr-o zonă de război și să se stabilească în vest. Dar îi place să se definească a fi un „mongrel”, un câine din rase amestecate, făcând aluzie la multe locuri în care a trăit: Pakistan, Statele Unite, Regatul Unit, Italia, Grecia etc. Toată această experiență, studiile și ocupațiile pe care le-a avut și-au pus adânc amprenta asupra felului său de a scrie. Fiecare roman al său a adus o altă linie narativă, un alt stil, un alt subiect, iar de două ori s-a aflat pe lista scurtă a niminalizaților la The Man Booker Prize, pentru Fundamentalist fără voie și Exit West.

Exit West este povestea a doi tineri, Nadia și Saeed, care locuiesc într-un oraș ce urmează să fie preluat de militanți și sfâșiat de război. Cei doi se întâlnesc la un curs pe care-l urmează împreună și vor ajunge să formeze un cuplu, deși sunt cât se poate de diferiți pentru mediul în care locuiesc. Orașul se află undeva în Orientul Mijlociu, dar nici un detaliu nu te ajută să îl plasezi geografic. Nici momentul acțiunii nu este definit. O perioadă am bănuit că ar fi din Siria, dar apoi am renunțat la idee, detaliile nu confirmă această ipoteză. În cele din urmă îți dai seama că nu are rost să încerci să plasezi, exact, în timp și spațiu acest roman.

Saeed este un tânăr timid, fiu de intelectuali, unic la părinți, lucrează la o firmă de publicitate. Face totul cu moderație, nu iese în evidență cu nimic special. Nadia este o tânără rebelă, care își părăsește familia pentru a locui singură, ceea ce este total atipic fetelor de vârsta ei. Se întreține singură, lucrează, duce o viață boemă, înconjurată de tineri la fel ca ea. Instinctul de supraviețuire o face să poarte o haină lungă și neagră, încă din vremea când puteai purta aproape orice, după cum spune autorul.

Luptele din oraș se intensifică și se apropie de cartierele în care locuiesc cei doi. Dar să nu vă așteptați la o descriere a războiului sumbră, ca în Pădurea spânzuraților, nici la niște descrieri tehnice precum cele ale lui Tom Clancy, căci războiul are o altă dimensiune pentru cei din Orientul Mijlociu. Astfel, printre clădiri dărâmate, destine frânte, lipsuri, pierderi semnificative, vedem cum relația celor doi evoluează. Saeed își pierde mama într-un mod brutal, dar totul se circumscrie evenimentelor majore ale orașului, iar Saeed nu are nici timpul, nici ocazia să o jelească. Singurul care resimte pe deplin pierderea este tatăl lui Saeed.

Acțiunea este întreruptă, din când în când de relatări ale unor întâmplări aleatorii din alte părți ale globului, ceea ce reprezintă un detaliu ce scoate cartea din banalitate, căci cititorului nu îi rămâne decât să se întrebe ce legătură are femeia din dormitorul din Australia, cu bătrânul din Olanda și cu Saeed și Nadia.

După pierderea mamei sale, cei doi se mută împreună, oarecum clandestin. Sunt hotărți să nu meargă până la capăt în intimitatea lor până la căsătorie, dintr-un simț de respect față de tatăl lui Saeed și față de un set de valori pe care nici unul nu și l-a interiorizat oricum. Ideea de a fugi din oraș este din ce în ce mai puternică în mintea celor doi, până își dau seama că este singura cale de scăpare. Tatăl lui Saeed refuză categoric să îi urmeze, căci simte că nu își poate părăsi soția, chiar dacă aceasta a murit.

Din acest moment începe aventura lor ca refugiați, iar introspecția lor, în special a Nadiei, oferă o perspectivă crudă a vieții de refugiat. Dar autorul a ales să nu descrie drumul lor ca refugiați, preferând ca trecerea lor dintr-un spațiu în altul să fie una metaforică, prin intermediul unor uși. O perioadă vor sta pe insula grecească Mykonos, iar apoi pleacă în Londra, unde romanul devine de-a dreptul fantastic, trecând de la brutalitatea descrierii orașului cuprins de război la o Londră din viitor, gâtuită de refugiați.

Dar evoluția relației lor este cât se poate de realistă. Nadia și Saeed se maturizează și se descoperă pe ei înșiși. Vor reuși ei să își păstreze relația? Vor reuși să supraviețuiască lipsurilor și greutăților?

Pe scurt, acesta nu este un roman banal. Citindu-l îți dai seama de ce a ajuns pe lista scurtă a nominalizărilor. Și motivul nu este corectitudinea politică: să punem pe listă și ceva despre refugiați, este subiect la modă. Mohsin Hamid nu face decât să își dovedească, încă o dată, talentul și originalitatea. Nu este un roman ușor de digerat, simți că îl citești pentru a învăța ceva, nu doar pentru relaxare. Nu este un roman de dragoste, ci este un roman al devenirii a doi tineri, de maturizare individuală, nu de maturizare a cuplului, căci ei sunt două persoane care co-există într-un spațiu, celălalt fiind doar o unealtă de autocunoaștere. Ei nu se pierd unul în celălalt, nu se contopesc și nu devin un bloc unitar care se deplasează în timp și spațiu.

Cartea a apărut în martie 2017 la Penguin Books, iar în august frații Russo au anunțat că au cumpărat drepturile de ecranizare ale romanului, iar filmul va fi regizat de Morten Tyldum. Eu am cumpărat cartea de pe Amazon și am citit-o pe Kindle, dar ea poate fi găsită în limba engleză și în câteva librării din România.

Publicat în Recenzii

Nopți la Monaco – Natasa Alina Culea [recenzie]

80e27172-2708-44c5-b054-fbef764d2723

După cum scriam pe facebook, m-am gândit să dedic aceste ultime două luni ale acestui an autorilor români contemporani (dacă aveți recomandări, le aștept cu nerăbdare în secțiunea de comentarii a postării). Deja sunt foarte fericită de această intenție, căci am citit o carte minunată, care mi-a lăsat zâmbetul pe buze și o plăcere în suflet. Am văzut pe Fb un hashtag interesant, pe care intenționez să îl folosesc și eu, de fiecare dată când este vorba de autorii români #citesteromaneste .

Nopți la Monaco, de Natașa Alina Culea, este exact ceea ce aștept eu de la un autor român. O poveste (originală sau clasică) bine închegată, bine povestită, dar să simt românismul în ea, acel stil savuros de a povesti, acele personaje geniale, familiare, dar de care nu te vei putea niciodată plictisi, căci fac parte din noi, din ADN-ul nostru.

Povestea în sine, cu niste personaje gen Kate sau Jenny, povestită de parcă m-as uita la un episod de telenovelă hispanică, nu ar avea nimic atât de extrardinar, o fată plecată de jos și se ridică prin forțe proprii. Dar povestea nu este a unei Kate, este a Nicoletei Dragomirescu, din Văleni, Prahova. Și Nicoleta este cât se poate de româncă, inteligentă, ironică, cu replica mereu pregătită, care analizează fin tot ce o înconjoară. Și unde mai pui că e frumoasă de pică, fără ca măcar să își dea seama ce efect are asupra celor din jur. Și fiind vorba de Nicoleta, povestea care este clasică în 5 cuvinte, devine una originală, căci drumul până la succes este sinuos, dar foarte interesant, nu are nimic plictisitor sau clișeic.

Stilul în care este scrisă această carte face tot deliciul lecturii. Mi-a plăcut fiecare pagină în parte, am râs, m-am regăsit, m-am enervat (pe anumite comportamente ale personajelor, evident, nu pe carte), am trecut printr-o serie întreagă de emoții. De plâns nu am plâns, căci Nicoleta are un fel de a fi care nu inspiră milă, este puternică, iar atunci când se simte sleită de puteri recurge la autoironie sau la ambiție, pentru a răzbi.

Analiza relațiilor de familie a Dragomireștilor este atât de autentică încât simți că îi cunoști, îi vezi, îi simți, sigur la un moment dat te-ai intersectat cu ei. Felul în care autoarea a conturat personajele secundare mi s-a părut genial, căci le-a dat viață proprie, susținând veridicitatea acțiunii. În numai 250 de pagini autoarea a reușit să o prezinte pe Nicoleta, dar și să o înconjoare de personaje bine conturate, angrenate într-o lungă serie de evenimente și acțiuni.

Cu siguranță această autoare nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, indiferent de genul literar preferat, căci măcar primele 50 de pagini vă vor servi drept prilej de introspecție a relațiilor de familie, lecție de viață. Abia aștept să mai citesc și alte cărți ale autoarei, căci îmi voi continua obiceiul de a epuiza tot ce a scris un autor care mi-a plăcut atât de mult.

Cartea se găsește acum și pe Libris și transportul este gratuit prin curier dacă aveți o comandă mai mare de 30 de ron.

 

Publicat în Recenzii

Fericirea imi scapa printre degete – Agnes Martin Lugand [recenzie]

res_7c9ae0034cac5a269a13ae9fa4e0b23d_450x450_n5mi

După ce am citit Viata e usoara, nu-ti face griji, rămăsesem cu o părere destul de bună despre această autoare. Știam că are un început mai lent, dar apoi acțiunea compensează în ritm și se termină drăguț. O catalogasem ca pe o lectură plăcută atunci când nu ai nimic mai interesant la îndemână. Aseară, pentru că încă nu găsisem o carte la fel de interesantă și captivantă ca cea din weekend, Ragdoll – ultima ta zi, am zis că în cele câteva ore libere aș putea să citesc această carte, dar am fost dezamăgită.

Fericirea îmi scapă printre degete este un roman ușor, clișeic de la un capăt la altul, cu personaje plate, lipsite de viață și cu o acțiune fără un apogeu decent, previzibilă din primele 30 de pagini ale cărții. Cu alte cuvinte, dezamăgire totală.

Fie Viața e ușoară mi-a plăcut doar prin prisma subiectului sensibil, fie a fost mai bine scris, căci acesta nu mi-a plăcut deloc. Am continuat o vreme să citesc, pentru că mă așteptam să își revină, ca și celălalt, dar mi-am dat seama că nu o va face și l-am terminat doar pentru a putea scrie o recenzie completă.

Iris este o femeie de 31 de ani, ce lucrează într-o bancă, pentru că așa și-au dorit părinții ei, măritată cu un doctor de succes și foarte ocupat. Și-a dorit din totdeauna să devină croitoreasă, dar părinții ei i-au încurcat planurile, căci nu o considerau o ocupație potrivită cu statutul ei. Este profund nemulțumită de cum decurge viața ei, căsătoria ei, își dorește o schimbare. Din a doua pagină este clar că el o înșeală, dar pentru ea devine evident doar în ultimele 50 de pagini ale cărții, timp în care asistăm la o halucinantă ascensiune a ei în Paris și o nepăsare crasă din partea lui.

Lucrurile evoluează mult prea repede pentru a fi credibile, oamenii sunt mult prea in alb sau negru. Soțul e mult prea măgar, noua iubire mult prea perfectă, Marthe mult prea mecenică. Nici o nuanță la mijloc.

Dacă aș fi citit cartea pe Watpad m-aș fi gândit că o astfel de autoare, cu ajutor și învățând, ar putea avea o șansă în Romance, dar având în vedere că este cel puțin a patra carte publicată la noi (din ce știu eu), marketingul i-a răpit orice șansă de a mai reveni.

 

Publicat în Recenzii

Ragdoll – ultima ta zi, Daniel Cole [recenzie]

1193957

 

Tocmai terminasem In spatele usilor inchise și rămăsesem cu chef de a citi ceva la fel de antrenant și palpitant. Am văzut recenzia Ancăi de la această carte și cu doar câteva cuvinte cheie m-a convins că această carte trebuie să fie următoarea. Cum era vineri la prânz, nu aveam nici o șansă să obțin cartea în format fizic mai devreme de luni și răbdarea nu este punctul meu forte atunci când îmi doresc ceva. Am cumpărat-o de pe Amazon, pentru Kindle și am și început să o citesc… și să citesc… și să citesc, până am terminat-o.

Ragdoll este acea carte care te face să ai apoi pretenții mai mari de la orice serial polițist, ori roman din acest gen. Are o acțiune densă, cu o mulțime de schimbări bruște, de evenimente, care îți țin mintea ocupată, într-o căutare frenetică a vinovatului. De-a lungul cărții ai impresia că știi cine este vinovatul, bănuiești cel puțin vreo 3 persoane, dar nu faci decât să te înșeli, căci este imposibil să îți dai seama cine este criminalul.

Dacă În spatele ușilor închise l-am citit pe autoscroll, în viteză, Ragdoll nu este la fel. Citind ambele cărți în engleză am putut face ușor comparația între stilurile în care au fost scrise. Ragdoll seamănă ca stil cu serialul britanic Sherlock (2010 – ), parca auzeam răsunând în urechi accentul britanic, în timp ce B.A. Paris scrie în fraze extrem de simple și curate.

Ragdoll înseamnă o păpușă din cârpe, iar criminalul pe care William „Wolf” Fawkes trebuie să îl găsească primește numele de Ragdoll Killer după ce este găsită o astfel de „păpușă” alcătuită din șase corpuri diferite, cusute împreună. Evident, presa este în delir după un astfel de subiect, având în vedere că misteriosul criminal face publică o listă cu următoarele șase victime, împreună cu data morții lor. Ultimul pe listă este însuși Wolf, ceea ce face miza să fie cu atât mai importantă.

Orice v-aș povesti din carte ar fi un spoiler și trebuie să descoperiți această carte singuri, cu toate detaliile picante, cu toate rutele false pe care veți fi conduși de propria imaginație. Este o carte care merită citită pe nerăsuflate, chiar dacă vă răpește tot weekendul, așa cum am pățit eu. Deși weekendurile mele sunt foarte aglomerate, am ținut cartea mereu cu mine și am citit printre picături, până am terminat-o. Deja la ultimele pagini nu mai aveam răbdare să văd deznodământul, să aflu cine era, de fapt, criminalul. Mi se părea că se mișcă cam greu, ar avea nevoie de o Penelope Cruz (pentru cunoscători 😀 ) cu acces la toate bazele de date, să le ușureze căutările.

Și acesta este doar începutul, se anunță o continuare a cărții, mai incitantă și mai complicată ca prima parte. Eu aștept. Dar nu cu răbdare 🙂

Aceasta carte poate fi comandată de pe Libris, cu transport gratuit, de aici. Lectura placuta!

Publicat în Recenzii

Cum se scrie un Best Seller – Monica Ramirez [recenzie]

monica ramirez carte noua

Dacă te bate gândul să te apuci să-ți ticluiești prima ta povestire ori roman, ori nu ești tocmai un novice, dar lucrurile nu ies așa cum ți-ai dori, înseamnă că ai nevoie de această carte, pentru a te pune pe făgașul cel bun. Dacă îți place să citești și să îți dai cu părerea despre cărți, dar ai impresia că ești cam haotic în modul în care faci aprecierile, ori ceva te deranjează la o anumită carte, dar nu știi exact ce, e timpul să o citești pe aceasta, vei ști unde să pui punctul pe I.

Cum se scrie un Best Seller, Tehnica americană de scriere creativă cu ajutorul căreia poți transforma o idee într-un roman de succes de Monica Ramirez este un îndrumător perfect pentru cei aflați la început de drum. Este rezumatul rezumatului a ceea ce ar învăța un elev al unor cursuri profesionale de Creative Writing. Dar totul este scris simplu și ușor, nu este cazul să vă impacientați la gândul unei cărți stufoase și greu de parcurs. Cu siguranță mulți scriitori începători și-ar îmbunătăți tehnica dacă ar apela la această carte sau una asemănătoare, dacă ea există (în afară de o culegere de exerciții de scriere creativă pentru copii, eu nu știu alta în limba română)

Mi-a plăcut felul în care a structurat capitolele, exemplele pe care le dă la fiecare pas, referirile la felul în care alți scriitori și-au conceput cărțile, iar povestirea de la sfârșit este un bonus bine venit.

Dacă nu plănuiești totuși să îți începi cariera de scriitor în viitorul prea apropiat, îți îmbogățești cultura generală, aceea esențială unui cititor de cursă lungă. Oricare ar fi cazul tău, este o lectură plăcută și utilă.

 

Publicat în Recenzii

In spatele usilor inchise – B. A. Paris [recenzie]

 

res_a392715a274c1adcd6d133440bbf3cf0_450x450_sh5l

Un roman care te ține cu sufletul la gură, ești nerăbdător să afli mai multe, dar în același timp ți-e teamă de ce vei afla! Rar mi s-a întâmplat să îmi fie teamă de ceva ce urmează să se întâmple într-o carte, căci atunci când citești În spatele ușilor închise știi că ce urmează te va șoca și vor fi lucruri foarte, foarte urâte pentru personajul principal.

Povestea în sine este oarecum clișeică dacă, la fel ca mine, nu ai ratat nici unul dintre 282 de episoade din Criminal Minds, și nici unul dintre spin-offurile sale. Adică nu e neapărat o lipsă a cărții, ci doar a faptului că e greu să te mai ia prin suprindere povestea în sine. Dar felul în care este construită și tempoul său sunt ceea ce te fac să rămâi lipită de carte până la sfârșit.

Cartea începe de undeva din mijlocul acțiunii, cu o scenă de familie perfectă, pentru invitații la cină, dar cu multe indicii că ceva este cu adevărat greșit din vocea naratorului, care este cea a personajului feminin principal. Indiciile sunt suficiente să te facă să vrei să știi exact ce se întâmplă în acea casă, cu acea familie. Din acest moment începe un joc între trecut și prezent, în care ni se oferă atât detalii despre prezent, cât și din trecut, suficiente cât să te agațe în acțiune, dar șă să fie lămuritoare. Nu îmi plac acele cărți în care acest joc între planuri este prea confuz.

Grace este o tânără care a răzbit prin forțe proprii, dar care are o responsabilitate care îi face găsirea partenerului de viață o misiune aproape imposibilă. Cu mult timp în urmă și-a asumat responsabilitatea îngrijirii surorii sale, cu sindrom Down, de la niște părinți ce nu o doreau. Millie împlinește în curând 18 ani și va trebui să vină să locuiască alături de Grace, ceea ce alungă orice posibil pretendent.

Când Grace îl întâlnește pe Jack Angel totul este pur și simplu mult prea bine pentru a fi adevărat, dar Grace este atât de dornică să își găsească jumătatea perfectă, aceea care o acceptă pe Millie, încât astupă vocea rațiunii și se mărită cu el. Iar calvarul începe din ziua nunții lor…

Din acest punct alternanța dintre trecut și prezent este mai alertă, iar acțiunea se accelerează, exact ca într-un film. La un moment dat nici nu mai știi dacă citești ori te uiți la un film, însă ești foarte curios să vezi ce se întâmplă, cum reușește Grace să facă față unui psihopat. În privința lui, autoarea nu și-a dat silința pentru a-i crea ceva unic, povestea lui este aceea clasică, a copilului abuzat, ce devine abuzator. Este inteligent, iar asta face ca metodele sale să fie ingenioase, să fie aproape mereu cu un pas înaintea lui Grace.

La un moment dat rămâne doar curiozitatea de a cunoaște deznodământul, iar acesta este unul interesant și surprinzător. Este partea care mi-a plăcut cel mai mult din carte, chiar mai mult decât felul în care este creat climaxul acțiunii.

În privința personajelor, B. A. Paris a făcut o treabă excelentă cu Millie, sora lui Grace, pe care a creat-o pur și simplu încântătoare, dar mi-ar fi plăcut ca Grace și Jack să fie mai bine conturați. Cred că acest lucru ar fi dat mai multă personalitate cărții.

Am citit cartea în engleză, dintr-un motiv foarte pragmatic. Pe Kindle costă doar 5 dolari și am descărcat-o instant, am terminat-o de citit înainte ca măcar o comandă a cărții în format fizic să fi fost preluată de un operator. Cartea se poate citi dintr-o singură sesiune. Iei cartea, te așezi frumușel și te mai ridici când ai terminat-o.

Dacă însă a o citi în engleză nu vă este tocmai la îndemână, ori mirosul cărții tipărite întrece orice dispozitiv, puteți comanda cartea de pe Libris și aveți transportul gratuit pentru ea.